Acest articol va fi puţin diferit de cele cu care v-am obişnuit. Este un articol despre drept şi psihologie în acelaşi timp.

În ştiinţa dreptului penal există un principiu exprimat printr-un adagiu latin, care sună astfel: „Cogitatonis poenam nemo patitur”, ceea ce se traduce prin aceea că simplul gând criminal nu poate fi pedepsit.

Să analizăm puţin noţiunea.

Ce înseamnă nuda cogitatio?

Potrivit definiţiei din dicţionarul juridic nuda cogitatio este o expresie latină care înseamnă “simpla cugetare” şi denumeşte simpla intenţie a infractorului de a săvârşi o faptă penală, în măsura în care ea nu s-a materializat în acte exterioare de pregătire sau de executare.
Această simplă intenţie nu atrage răspunderea penală iar persoana respectivă nu poate fi pedepsită.

În principiu asta înseamnă că un individ care se gândeşte să comită o infracţiune nu poate fi pedepsit de lege atâta vreme cât nu a trecut la săvârşirea faptei propriu-zise prin acte concrete de executare, tipice faptei respective.

Nuda cogitatio exprimă practic gândul criminal, iar noţiunea de „crimă” vine de la latinescul „crimen” care înseamnă în general orice infracţiune, nu neapărat fapta de ucidere a unei persoane.
Problema simplului gând criminal s-a pus în istoria veche a dreptului penal când teoreticienii vremii au încercat să explice diferenţele dintre tentativă şi infracţiunea consumată. 

Nuda cogitatio – semnificaţia psihologică

Din punct de vedere psihologic orice faptă a omului porneşte în primul rând dintr-un impuls psihic. Fără un gând nu există o faptă.
Suntem fiinţe raţionale pentru că gândim, spre deosebire de animale care nu au raţiune.
La baza oricărei acţiuni stă gândul care o precedă.
Gândul întreţinut suficient de mult timp în minte are capacitatea de a ne convinge să trecem la acţiune. Aceasta pentru că pătrunde în subconştient şi devine impuls.
Chiar şi cei care spun că acţionează fără să gândească, în realitate gândesc înainte de a acţiona dar nu iau în seamă avertizările raţiunii lor.

Nuda cogitatio şi tentativa

Există o diferenţă între simplul gând criminal al unei persoane şi noţiunile de premeditare, tentativă şi infracţiune consumată.
Pe scurt, tentativa este atunci când se pune în executare hotărârea de a săvârşi o infracţiune însă această executare este întreruptă ori, deşi este dusă până la capăt, nu îşi produce efectul urmărit.
Pe de altă parte, infracţiunea consumată reprezintă situaţia în care actele de executare specifice unei fapte penale au fost săvârşite iar rezultatul specific normei de incriminare s-a produs, caracterizând astfel fapta tipică prevăzută de legea penală.

O faptă penală săvârşită cu premeditare este mai gravă şi se pedepseşte mai aspru întrucât premeditarea este o circumstanţă agravantă prevăzută de Codul Penal.
Cum nuda cogitatio înseamnă o simplă cugetare neurmată de acţiune, premeditarea înseamnă gândul criminal întreţinut mai mult timp, pregătirea infracţiunii cu meticulozitate şi după aceea, trecerea la executarea propriu-zisă.
Se consideră că o persoană care săvârşeşte o faptă penală cu premeditare este mai periculoasă decât una care săvârşeşte fapta instantaneu, din simplul impuls.
Aceasta pentru că premeditarea presupune o chibzuire asupra faptei, o analizare a împrejurărilor de comitere şi o pregătire infracţională specifică.

Nuda cogitatio ar trebui incriminată de lege?

Aceasta este o întrebare dificilă. Vă las pe voi să îmi spuneţi ce credeţi, într-un comentariu la sfârşitul articolului.
Gândiţi-vă că omul are în medie 60.000 de gânduri zilnic. Cum poţi proba că unul dintre aceste gânduri este criminal?

Şi care ar fi pericolul dacă cineva ar avea un asemenea gând, de vreme ce se stăpâneşte şi nu trece la treabă?
Ar fi imposibil din punct de vedere probator să dovedeşti nuda cogitatio. Omul este liber să gândească şi nimeni nu-i poate lua această libertate.
Asta înseamnă liberul arbitru.
Cum scriam în recenzia despre cartea Omul în căutarea sensului vieţii, Viktor F. Frankl – autorul cărţii – el însuşi supus regimului lagărelor de concentrare din perioada celui de-al doilea război mondial, nu şi-a pierdut libertatea gândirii, în ciuda suferinţelor extreme.
Cum spunea şi el, în suferinţă omul trebuie să găsească un sens, pentru a putea merge mai departe.
Nimeni nu îţi poate lua libertatea gândirii.
Îţi poate lua libertatea fizică, îţi poate lua bunurile, îţi poate face orice … dar libertatea gândirii o ai întotdeauna.
De aceea, psihologul Viktor F. Frankl spunea că atâta vreme cât alegem maniera în care să reacţionăm la evenimentele vieţii, nu trebuie să ne facem griji de rezultate întrucât cel mai important este modul în care alegi să reacţionezi la probleme, nu problema însăşi.
Să revenim la subiectul de faţă…
Simplul gând criminal nu este considerat o problemă din punct de vedere juridic, decât dacă acesta se transformă în faptă şi nu în orice faptă, ci într-una penală.
Fapta penală, dacă întruneşte condiţiile prevăzute de lege şi este infracţiune, va fi pedepsită ca atare.
Pentru ca o faptă să fie considerată infracţiune ea trebuie să fie prevăzută de legea penală, să fie săvârşită cu vinovăţie, să fie nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o.

Cum putem preveni nuda cogitatio

Totuşi, gândurile trebuie alese cu grijă şi controlate în permanenţă.
În noianul de gânduri ce vă vin de-a lungul unei zile, multe dintre ele vor fi negative. Gânduri de răzbunare, teamă, eşec, îndoială, neîncredere sau lipsă de putere.
Aici depinde foarte mult de tiparul gândurilor pe care le aveţi de obicei.
Este ca şi adicţia pentru zahăr. Dacă nu mănânci o perioadă, organismul nu îţi mai cere, se obişnuieşte fără zahăr.
La fel şi cu gândurile noastre. Dacă omul întreţine în mod constant gânduri pozitive în mintea sa, adesea vor lua naştere alte gânduri similare.
Dacă are cu preponderenţă o atitudine mentală negativă, atunci şi gândurile sale dominante vor fi negative.
Este vorba de legea atracţiei şi de puterea subconştientului tău.

Sarcina noastră ca oameni este să ne supraveghem cu atenţie gândurile întrucât dacă ele sunt lăsate necontrolate ne vor domina.
Un om care nu îşi asumă responsabilitatea gândurilor sale este precum o barcă fără vâsle, purtată de vânt la întâmplare. Nu are o destinaţie anume şi poate sfârşi prin a fi zdrobită de curenţi.
Unele gânduri ale noastre sunt inconştiente în sensul că trec prin mintea noastră fără a fi observate, însă dacă facem un efort conştient vom deveni capabili să surprindem gândurile negative şi să le contracarăm imediat.

Nuda cogitatio – origini

Nuda cogitatio sau gândul criminal poate lua naştere dintr-o serie de cauze.
Una dintre ele este suferinţa interioară a individului care se vede lipsit de mijloace suficiente pentru supravieţuire.
Politica penală a statelor a reliefat că, în general, infracţiunile contra patrimoniului persoanei (cum ar fi furturile, tâlhăriile, pirateriile) se săvârşesc de indivizi cu o situaţie materială defavorabilă, adesea cărora nu le place să îşi câştige munca onest.
Puţini dintre aceştia sunt cei care ar dori să muncească cinstit dar pur şi simplu nu îşi găsesc un loc de muncă, fiind marginalizaţi de societate.
Cu toate acestea, nimic nu justifică comiterea faptelor penale.
Sunt atâtea soluţii legale să faci bani şi să trăieşti bine încât nu ai nevoie să încalci legile, decât dacă eşti leneş sau vrei să te îmbogăţeşti peste noapte.

Nuda cogitatio şi fapta putativă

În dreptul penal mai există o noţiune numită fapta putativă.
Fapta putativă este o faptă care are caracter penal numai în mintea celui care o săvârşeşte, în realitate aceasta nefiind infracţiune întrucât nu îndeplineşte condiţiile legale.
De exemplu, o persoană crede că săvârşeşte un furt atunci când îşi însuşeşte un bun mobil găsit pe stradă, când în realitate acel bun fusese abandonat de proprietar.
Astfel, însuşirea unui bun abandonat nu este infracţiune.
Atât gândul criminal cât şi fapta putativă reprezintă activităţi în sfera psihologică a subiectului şi nu atrag răspunderea penală întrucât nu se încadrează în normele legii.

De ce este important să îţi supraveghezi gândurile cu atenţie?
Pentru că nu ştii când poţi fi victima unor gânduri destabilizatoare care te pot determina să comiţi fapte pe care le vei regreta mai târziu.
Într-un articol viitor voi vorbi despre sursa gândurilor, influenţele exterioare care le generează şi ce putem face pentru a le modifica.
Dacă te interesează să afli mai multe despre doctrina dreptului penal şi în special despre subiectul de faţă, îţi recomand să citeşti lucrarea Drept penal – partea generală de Constantin Mitrache.


Dacă ai găsit util articolul de faţă te rog să dai un like şi să îl distribui prietenilor tăi.

De asemenea, lasă-mi un comentariu mai jos şi spune-mi ce părere ai despre acest nuda cogitatio.

Crezi că este bine ca oamenii să nu fie traşi la răspundere penală pentru gândurile lor criminale? Sunt curios ce părere ai tu.

Articole recente
10/17/2019 | Psihologie motivaţională | 1 Comment

Leave a comment


Anto

4 luni ago

Am citit si este foarte util,am aflat lucruri noi.Felicitari celui ce a scris.

Categorii