„Cel care are un DE CE pentru care să trăiască, va suporta orice CUM.” O spunea Nietzsche.

Cartea Omul în căutarea sensului vieţii m-a izbit drept în faţă, încă de la primele pagini ale sale.

O carte diferită de cele cu care m-am obişnuit însă foarte preţioasă prin conţinutul său scurt şi la obiect despre natura umană şi ororile pe care le poate săvârşi.

Mai mult decât o simplă carte

Am citit cartea Omul în căutarea sensului vieţii în câteva zile, cu sufletul la gură ce-i drept.

Încă din primele pagini, autorul psihiatru şi psiholog Viktor E. Frankl ne surprinde cu descrierea amănunţită a regimului inuman la care erau supuşi prizonierii în lagărele de concentrare din timpul celui de-al doilea război mondial.

Ca şi cartea Robinson Crusoe, această carte este în primul rând despre supravieţuire şi puterea de a găsi un sens chiar şi în suferinţă.

Auschwitz a fost mai mult decât un simplu lagăr de cocentrare. A fost un test pentru voinţa umană de a căuta cu orice preţ să trăiască.

Viktor E. Frankl spunea în cartea sa că “Provocarea cea mai serioasă pentru o persoană este să găsească sens în viaţa sa.” Şi aşa este.

Cartea Omul în căutarea sensului vieţii descrie evenimentele specifice perioadei anilor 1939-1945, înainte de încheierea celui de-al doilea război mondial, din perspectiva personală a autorului care, el însuşi, a fost un prizonier în lagărul de concentrare de la Auschwitz, timp de mai mulţi ani. 

Autorul s-a confruntat personal cu ororile regimului din lagăre, cu lipsurile, torturile şi imaginile cumplite ale celor care mureau pe capete din cauza suferinţelor de orice fel.

Primele pagini ale cărţii sunt de-a dreptul extraordinare. Impresia mea personală a fost că sunt un om foarte bogat şi că noi toţi ar trebui să fim deosebit de recunoscători pentru bucuriile pe care le avem într-o societate liberă.

Dar ce putem învăţa din această lectură?

Omul în căutarea sensului vieţii – o lecţie scumpă despre viaţă

Cartea Omul în căutarea sensului vieţii te învaţă să fii recunoscător pentru bogăţiile din prezent şi cel puţin încearcă să te convingă că menirea vieţii este în primul rând să îţi găseşti un sens în propria ta viaţă şi să îl îmbrăţişezi cu dăruire.

Cel puţin, în prezent, abuzurile sau nelegiuirile care se fac nu sunt totuşi atât de făţişe şi catastrofale precum cele la care erau supuşi prizonierii lagărelor de concentrare din timpul celui de-al doilea război mondial.

Cât de puternic psihic şi spiritual să fii ca să poţi trece prin iadul lagărelor de concentrare şi să scapi cu viaţă şi cu cheful de a mai povesti şi altora păţaniile tale! 

Aceste lagăre reprezentau ultima dovadă a cruzimii umane.

Chiar şi numai pentru asta, cartea Omul în căutarea sensului vieţii merită citită pentru că ne învaţă despre puterea de a supravieţui obstacolelor şi greutăţilor cele mai crunte ale vieţii precum lipsa de hrană, lipsa de îmbrăcăminte, condiţiile aprige de muncă, suferinţele fizice, psihice şi intelectuale precum şi torturile de tot felul.

Regimul de la Auschwitz  pedepsea pentru cele mai neînsemnate abateri. Şi cine făcea asta? tot oamenii. Ei înşişi călăi şi victime în acelaşi timp.

Simpla imagine a omului care în permanenţă se confrunta cu iminenţa morţii şi cu pericolele pedepselor corporale chiar şi pentru cele mai nevinovate gesturi ori pentru simpla neputinţă a organismului de a se adapta vitregiilor mediului şi privărilor de orice fel ne face să înţelegem cât de frumoasă este viaţa pe care o trăim în prezent şi câtă putere trebuia să aibă un om ca, în primul rând, să nu apeleze la soluţia cea mai simplă: sinuciderea.

Mulţi dintre noi, probabil că dacă s-ar confrunta cu asemenea condiţii ar alege calea cea mai simplă, de care am vorbit mai sus. Pur şi simplu ar abandona. Şi-ar pune capăt zilelor.

Dar nu şi Frankl. El ne descrie cu lux de amănunte condiţiile din vremea în care omul şi-a arătat cel mai mult latura sa diabolică. 

Carte omul în căutarea sensului vieţii

Supravieţuire la limita morţii

Iată un fragment dincartea Omul în căutarea sensului vieţii care ilustrează mult mai bine ceea ce vreau să vă spun:

“Numai un singur lucru vă rog, a continuat amicul, să vă radeţi zilnic, pe cat posibil, chiar dacă o faceti cu un ciob de sticlă… chiar dacă vă costă ultima bucățică de pâine. Veţi arata mai tineri, iar razuiala va va face obrajii sa para mai rumeni. Aveți o singura șansă daca vreti sa ramaneti in viata: sa aratati cât mai apti de munca. Cea mai mica ezitare la mers, din cauza unei mici bășici în talpa, sa spunem, va fi observata de soldații SS si a doua zi va așteaptă camera de gazare. Știți ce este un «moslem»? Un om care arata deplorabil, epuizat, bolnav si emaciat, unul care nu mai e capabil de munca fizică grea…asta e un «moslem». Mai devreme sau mai tarziu, de obicei mai devreme, orice «moslem» ajunge la gazare. Asa că tineti minte: bărbieriți-va, mergeți cu spatele drept si fiti inteligenți; numai asa puteti sta linistiti în privinta camerelor de gazare. Toti cei care sunteti aici, chiar si voi, sositi de douazeci si patru de ore, nu aveti de ce va teme de gazare, poate cu excepția ta. A aratat spre mine si mi-a spus: Sper sa nu te superi ca sunt asa sincer. Celorlalți le-a repetat: Dintre voi toti, numai el are motive sa se teama de următoarea selecție. Asa ca sa nu va fie frica. Am zambit. Astăzi sunt convins ca oricine ar fi făcut la fel in locul meu.”

Dincolo de povestea unei istorii reale, în care au murit peste 1,5 milioane de oameni în camerele de gazare, de incendiere sau pur şi simplu pentru că organismul lor a cedat presiunilor inumane la care a fost supus, cartea Omul în căutarea sensului vieţii vine să ne explice o metodă inedită în domeniul psihiatriei, şi anume logoterapia.

Pe scurt, logoterapia este o tehnică psihiatrică modernă de rezolvare a problemelor cu care se confruntă individul, prin direcţionarea atenţiei către viitorul său, nu către trecutul său, astfel cum procedează şcolile vechi de psihologie şi psihoterapie.

Sunt multe de învăţat din această carte însă, dacă ar fi să o descriu în câteva cuvinte simple aş spune că este un mic ghid de identificare a propriului sens în viaţă şi de învăţare a demnităţii în faţa suferinţelor de orice fel pentru că dacă nu o poţi evita, măcar pe cât posibil să o accepţi şi să înveţi din ea, trecând prin iadul vieţii cu capul sus şi cu curaj.

Cartea Omul în căutarea sensului vieţii este foarte bună pentru cei pasionaţi de psihologie, psihiatrie, filosofie, etică morală dar nu numai. Ea este o lectură obligatorie şi pentru ceilalţi oameni, profani ai acestor domenii, pentru că este scrisă într-un limbaj accesibil oricui şi ne descrie noţiuni interesante precum compulsie la abluţiune, nevrotism, etilism, intenţie paradoxală, dereflecţie, pandeterminism, hiperintenţie şi vid existenţial.

Acestea fac referire la caracteristicile noastre ca indivizi, de care suntem conştienţi sau nu însă ar fi bine să devenim conştienţi de ele şi să le folosim în sensul progresului existenţei noastre.

evomag.ro

O carte care te marchează 

Aş încheia această scurtă pledoarie cu ultimul paragraf din cartea Omul în căutarea sensului vieţii, şi anume:

„În definitiv, omul este fiinţa care a inventat camerele de gazare de la Auschwitz, însă tot el este fiinţa care a intrat cu demnitate în ele, murmurând Tatăl Nostru sau Shema Yisrael.”

După lectura cărţii, m-aş întoarce din nou la ea peste ceva timp. Dar până atunci, dacă este să rămân cu o singură idee din aceasta, aceea ar fi că „omul poate găsi sens în suferinţă”.

Cel puţin, Viktor Frankl a reuşit să găsească acest sens într-o suferinţă pe care aş numi-o mama tuturor suferinţelor umane. De ce?

Pentru că dacă stăm să privim viaţa în lagărele de concentrare din perioada anilor 1939-1945 ne dăm seama că omul nu mai avea nicio individualitate sau vreo valoare de respectat. Era pur şi simplu un instrument, un animal care muncea şi nu primea decât minimul minimorum pentru subzistenţă. Un ins care cel mai adesea îşi pierdea încrederea în orice şi odată cu asta, se pierdea pe sine.

Tortura are această menire!

Iar cel care era incapabil să mai muncească era la fel de bun ca un om mort ce avea să devină foarte curând.

Totuşi, autorul credea că „nu putem fi jefuiţi de absolut tot ce avem, atât timp cât păstrăm libertatea de a decide cum reacţionăm.” Voi ce credeţi?

Vă recomand maxim această carte pentru că vă va ajuta să vă dezvoltaţi mintea şi să înţelegeţi cât de norocoşi suntem. Dar mai mult decât atât, vă îndeamnă să vă căutaţi propriul sens şi să nu rătăciţi în viaţă la voia întâmplării.

Tot despre sensul vieţii şi căutarea acestuia, autorul a mai scris cărţile Voinţa de sens şi Strigătul neauzit pentru sensul vieţii.

Vă învaţă asumarea şi vă determină să deveniţi conştienţi de darul pe care îl aveţi: însăşi viaţa şi capacitatea de a alege ce să faceţi cu timpul vostru, care este ireversibil.

În final, aş dori să adaug că autorul a sesizat bine următorul principiu, care este un principiu de viaţă dintre cele mai frumoase pe care le-am citit:

„Cel care are un DE CE pentru care să trăiască, va suporta orice CUM.” 

Dacă ţi-a plăcut acest articol te rog să dai un like şi să îl distribui şi prietenilor tăi ca să-i ajuţi să afle despre această carte. Şi stai aşa… vreau să îmi laşi un comentariu mai jos şi să îmi spui care este impresia ta în urma lecturării acestei cărţi şi cu ce idei ai rămas.

Spor la lectură!

Articole recente
Distribuie