Produs nou

5 Zile GRATIS la Mesajul Motivaţional Zilnic pe telefonul mobil (WhatsApp)

FOLOSEŞTE telefonul tău mobil pentru a te dezvolta personal şi financiar!

mesaj motivational zilnic pe telefonul mobil

Cum am învăţat să merg pe schiuri în 6 ore? Despre puterea ambiţiei personale

februarie 3, 2022

Andrei
puterea ambitiei personale
librariadelfin.ro

Recomandarea săptămânii

cine sunt cand nu mă vede nimeni

cine sunt cand nu mă vede nimeni

Nu ştiu cât de mult îţi place ţie sportul însă eu sunt aproape de a fi „maniac”, în sensul bun al cuvântului, întrucât m-a învăţat puterea ambitiei personale.

Am început să practic artele marţiale de la vârsta de 14 ani şi de-a lungul timpului m-am antrenat periodic.

În prezent, fac sport de 3-4 ori pe săptămână.

Şi nu sunt cu nimic special. Însă am constatat că sportul mi-a antrenat mintea în direcţii în care n-aş fi bănuit vreodată.

Plus că a contribuit la construirea unei sănătăţi cu care mă mândresc în ziua de astăzi.

Pentru cultivarea ambiţiei personale şi a perseverenţei îţi recomand să citeşti aceste cărţi de dezvoltare personală:

În primul rând sportul mi-a antrenat voinţa şi ambiţia. În al doilea rând m-a făcut să mă simt plin de energie şi vitalitate. Am decis că merită să investesc timp şi efort în această preocupare toată viaţa mea.

Însă destul despre mine... ce vreau să spun cu această incursiune în trecutul meu?

În acest articol vreau să-ţi împărtăşesc experienţa mea cu o nouă abilitate pe care am dorit să o învăţ, şi anume schiatul. Am considerat că este util să-ţi scriu despre această aventură şi experienţă a mea pentru a atinge un subiect foarte important: ambiţia şi optimismul, necesare oricărui succes în viaţă.

Sper ca până la finalul acestui articol să iei ceea ce îţi spun şi să adaptezi la propriul tău stil de viaţă, astfel încât să reuşeşti şi tu în ceea ce îţi propui să faci.

Acesta va fi un articol simplu şi direct, fix aşa cum îmi vine pe degete, fără să îmi aleg cuvintele pompoase pe care să le introduc în context. Nu asta contează!

Fiecare om are o experienţă de viaţă din care poate trage învăţături şi concluzii.

Iată ce am învăţat eu din experienţa schiatului pe munte, prima dată când mi-am pus clăparii şi schiurile pe picioare.

Şi reţine, mersul pe ski-uri făcea parte din Bucket Lis-ul meu pentru această viaţă. L-am bifat! 😊

Citeşte şi 3 Capcane periculoase în drumul spre dezvoltarea personală.

Şi pentru că orice nouă experienţă este posibil să-ţi stârnească FRICA, ai nevoie să înveţi cum s-o gestionezi şi s-o transformi în aliatul tău către reuşită.

Te invit să vizionezi videoclipul meu de pe Youtube, de mai jos:

Puterea ambitiei personale: cum a început experienţa mea de schi...

Sunt ani buni de zile de când mi-am dorit să merg la munte şi să fac altceva decât să închiriez o sanie, să mă dau pe ea ca un copil mic şi atât ori doar să mă plimb şi să admir peisajele.

Câteodată mă duceam la munte şi mă urcam cu telegondola la Sinaia până la cota 2000, dârdâiam un pic pe acolo după care coboram şi plecam acasă. Nimic deosebit, însă bifam mersul la munte şi mă simţeam bine că am ieşit din casă.

Totuşi, vroiam să fiu şi eu ca „oamenii mari” care treceau pe lângă mine cu echipamente „mişto” şi cu schiuri. Dar ce zic eu „oamenii mari”, că de multe ori vedeam copii care schiau aşa de bine de parcă erau nişte profesionişti.

Şi m-am zis „ce frumos! Dacă pot ei, eu de ce n-aş face-o!”.

Mi se părea că schiind sau dându-te cu placa de snowboard beneficiezi la maximum de această experienţă a sporturilor de iarnă şi te bucuri de zăpadă ca un om mare.

Zis şi făcut. Aşa că m-am hotărât să pun în practică puterea ambitiei personale, să îmi cumpăr schiuri şi să învăţ să mă dau pe ele. Singur! Fără ajutor extern.

O să vedem de ce, în continuare.

Te-ar putea interesa să citeşti şi articolul Cum să profiţi de FRICA ta.

Am găsit un echipament de ski foarte ieftin, zic eu.

Nu eram pregătit să le cumpăr în acea zi. Rezonam cu dorinţa  aceasta undeva în subconştientul meu dar nu mă hotărâsem când şi cum voi face pasul acesta.

Nici măcar nu studiasem preţurile pieţei.

Într-o plimbare de-a mea prin centrul comercial din localitatea mea, am mers în magazinul Hervis şi am văzut schiuri la un preţ foarte avantajos (799 de lei), erau cele mai ieftine din magazin.

L-am întrebat pe angajatul de acolo dacă sunt schiuri bune pentru un începător, iar el mi-a spus că sunt potrivite chiar şi pentru avansaţi, aşa că m-am decis: le-am cumpărat împreună cu o pereche de clăpari (cei mai ieftini), legăturile, beţele, casca şi ochelarii.

Suma totală a preţului echipamentului de ski a fost 1.450 de lei. Ieftin spun eu, având în vedere că există schiuri care ajung şi la preţul de 4.000 de lei sau mai mult, asta fără să calculăm şi celelalte accesorii de care am amintit mai sus.

Nu eram pregătit pentru o asemenea investiţie însă văzând preţul ieftin le-am cumpărat.

Gândul meu din subconştient a răsărit puternic în sfera minţii conştiente şi m-am hotărât că este timpul să învăţ această abilitate nouă.

Cum a fost prima mea urcare pe schiuri

puterea ambitiei personale

Acum că mi-am cumpărat schiuri, vrei nu vrei, trebuia să merg la munte şi să exersez. Să învăţ. Să cultiv şi mai mult puterea ambitiei personale.

Menţionez că niciodată nu m-am urcat pe schiuri până acum, şi am vârsta de 34 de ani. Am avut în urmă cu vreo 2 ani o încercare de a mă urca pe o placă de snowboard închiriată, însă cu toate că am încercat timp de câteva ore să mă ţin pe ea, nu am reuşit să învăţ. Dar nici nu am perseverat, că sigur aş fi învăţat.

Însă nu-i timpul trecut nici pentru asta! 😊

Aşa că m-am urcat în maşină, mi-am pus echipamentul de ski în portbagaj, am setat Waze-ul pe destinaţa Gondola Sinaia cota 1000 şi dus am fost... cu Dumnezeu înainte.

Entuziasmat de noua mea achiziţie şi pregătit pentru un sport interesant.

Am plecat pe la vreo 11 dimineaţa, într-o zi de duminică, în luna ianuarie, anul 2022. Drumul a fost liber până la munte, am ajuns acolo, m-am echipat şi tronc pe pârtie cu mine.

Foarte aglomerată pârtia dar şi foarte frumoasă.

Ţin să menţionez că la cota 1000 este o pârtie micuţă, de începători, unde iniţiaţii în tainele sportului de iarnă învaţă primele mişcări cu schiurile  sau snowboard-ul pe zăpadă. Unii de capul lor, alţii plătesc un instructor ca să-i înveţe. În termeni de specialitate, se numeşte monitor.

Costă 200 de lei o oră de instructaj pentru ski.

Şi îţi voi povesti mai târziu care e treaba cu „monitorul” şi de ce este, în opinia mea, o alegere proastă să apelezi la el dacă ai un pic de voinţă singur/ă.

Am uitat să îţi spun că înainte să ajung la munte, cu o seară în urmă, m-am uitat pe Youtube la câteva tutoriale despre cum se merge pe schiuri. Mi-am format o părere teoretică, însă acum urma practica.

Hmm... şi să te ţii. Una-i una, alta-i alta. Dar se îmbină dacă ai voinţă.

Îţi recomand să citeşti şi articolul Despre teama de a face ceva pentru că punem înainte ce-i mai rău.

Primele mele căzături pe schiuri la munte

puterea ambitiei mele personale

Mi-aş fi dorit eu să mă urc pe schiuri şi să nu cad niciodată. Dar care mai era distracţia!?

Mi-am pus schiurile şi ce să vezi, mă duceam în spate uşor, că era la vale, şi nu ştiam cum să mă opresc. M-am repliat în cele din urmă şi, trăgând cu ochiul stânga-dreapta, pe la cei experimentaţi mai mult sau mai puţin, am început să înţeleg cam ce ar trebui să fac ca să stau măcar în picioare şi să mă mişc înainte.

Partea interesantă era că dacă ciuleam bine urechile, fiind mulţi instructori de ski prin preajmă, puteam să aud şi să văd ce îi învăţa pe cei care luaseră o oră de studiu cu ei.

Am început să urc puţin pârtia în scară pe lateral cum se spune în termeni tehnici, şi apoi să mă duc uşor la vale pentru a exersa frânarea şi curbele. Bineînţeles că am căzut de câteva ori, însă neavând viteză, nu am suferit vreo accidentare. Căderile erau uşoare. Dar n-au fost multe.

Totuşi erau spre un scop măreţ. Acela de a învăţa să merg pe schiuri.

Fără să scot o droaie de bani din  buzunare. Şi explorând puterea ambitiei personale, pe care am cultivat-o de-a lungul timpului.

Cum a decurs prima mea zi de schiat

ambitie si determinare

Pârtia la care am fost este micuţă, aşa că am început să urc progresiv, la început mai puţin, apoi după ce am căpătat încredere în mine, mai mult şi alunecam la vale încercând să fac mişcările potrivite.

În cele din urmă m-am urcat până mai sus (unde te lăsa şi baby-ski-ul) şi am început să merg la vale. Am luat vreo 2-3 căzături pe traseu însă m-am ridicat şi am continuat.

Panta de înclinare a pârtiei nu este accentuată, cred că undeva pe la vreo 20-30 de grade.

Astfel s-a derulat toată ziua mea de ski, în care am stat pe pârtie de la orele 12:00 şi până la orele 18:00, când se făcuse seară, toată lumea plecase şi eu rămăsesem acolo singur.

Citeşte şi Cum schimbi orice din viaţa ta Rapid! O tehnică psihologică eficientă.

Atitudinea pe care am avut-o a fost următoarea: „nu plec de aici până nu învăţ să cobor de câteva ori pârtia, să mă ţin pe schiuri şi să nu cad până jos”.

Şi ce să vezi... am reuşit să fac asta în numai 6 ore, în acea zi.

Mi-am demonstrat încă o dată cât de importantă este puterea ambitiei personale.

Am reuşit să cobor pârtia de sus, într-o mişcare fluidă, să iau curbele şi să mă opresc la timp jos, fără panică şi stăpân pe situaţie dar mai ales, fără să cad în fund.

Am făcut asta fără să plătesc 200 de lei la monitor pentru o oră de instructaj, fără să plătesc pass-uri la urcări cu baby ski-ul, care mai costau şi ele 5 lei urcarea sau 2 puncte de cartelă (12 urcări costau 80 de lei şi este preţul minim) şi fără să pierd o grămadă de timp căzând şi încercând.

Dar cel mai important este că nu am abandonat, în ciuda vicisitudinilor.

Ce concluzii am tras din experienţa de schi

În acest articol nu mi-am propus să analizez aspectele pro şi contra schiatului şi dacă se merită sau nu să plăteşti monitor pentru a învăţa.

Asta este la libera apreciere a fiecăruia şi depinde de bugetul pe care îl are omul respectiv, precum şi de ceea ce doreşte să facă cu banii lui.

Altele sunt concluziile pe care vreau să le subliniez din experienţa mea şi acestea sunt de natură psihologică, care ţin de dezvoltarea personală şi motivaţia în viaţă.

Iată ce ar fi de reţinut:

  • Înainte să hotărăsc că vreau să învăţ mersul pe ski, cei din jurul meu îmi spuneau că este periculos, că este greu şi că mai bine nu aş încerca asta. Evident că îmi aduceau argumente pe care le auziseră şi ei constând în riscul unor accidentări (că pe pârtie se dau şi beţivi sau iresponsabili şi te pot lovi); hmm, oare riscuri nu există de când te dai jos din pat dimineaţa şi până seara când te culci? Ar însemna să nu mai facem nimic de frica riscurilor, nu?

Nu am ţinut seama de aceste sugestii negative ale celor din jurul meu, am luat ce este bun din ele (mesajul constând în aceea să fiu prudent şi atent) şi mi-am urmat ţelul de a învăţa să merg pe skiuri; Am crezut în puterea ambitiei personale.

  • Când am ajuns pe pârtie pentru prima oară, un monitor de prin preajmă care observase că eram începător îmi sugera că am neapărată nevoie de o lecţie cu un instructor, în caz contrar nu voi învăţa să merg singur pentru că este foarte greu şi este posibil să deprind mişcările greşite.

Nu am ţinut cont de această recomandare, l-am refuzat politicos şi mi-am continuat eforturile de unul singur.

  • Aş fi putut să renunţ de la bun început, când am luat primele căzături însă mi-am spus că nu voi face asta pentru că mi-am cumpărat skiuri şi am venit la munte cu un scop: acela de a învăţa să merg pe ele, cu orice preţ.
  • Aş fi putut să renunţ când îmi era greu să urc pârtia, pentru că după ce mă dădeam pe schiuri până jos, mi le scoteam, le luam la braţ şi urcam câţiva zeci de metri până în vârf ca să mă dau încă o dată. Şi nu eram singurul care făcea asta. Dar era al naibii de greu, având în vedere că am urcat de vreo 20 de ori în ziua aceea şi traseul era epuizaaaant!
  • Puteam să găsesc tot felul de scuze: nu am apă la mine şi mă deshidratez, nu am prea mâncat de dimineaţă (decât o banană), mi-e foame, mă dor picioarele, m-am udat de la zăpadă, mă doare coapsa piciorului pe care tot am căzut în încercările mele de a merge pe skiuri, este frig, am obosit, etc.) . Totuşi, nu m-am lăsat influenţat de toate acestea şi am mers înainte, ca să reuşesc.
  • Aş fi putut să zic: „nu astăzi, poate altădată”, dar iarna trecea, eu achiziţionasem ski-urile şi duminica aceea arăta chiar bine de tot, cu un soare strălucitor şi o zăpadă fermecătoare.

S-ar putea să te intereseze şi articolul Paul Kalanithi "Cu ultima suflare" şi despre sensul vieţii.

Ce vreau să înţelegi şi să înveţi tu din experienţa mea

ambitia de a reusi in viata

Cam aşa este cu toate în viaţă.

Experienţa pe care eu am avut-o cu această nouă abilitate pe care am ales că vreau să o dezvolt, mersul pe ski-uri, este prezentă sub o formă sau alta în viaţa fiecăruia, orice ar dori să facă.

Când alegi să ieşi din zona de confort şi să te dezvolţi personal într-o anumită direcţie, oricare ar fi aceea, te vei confrunta cu obstacole şi probleme. Tot timpul. La fel cum am întâmpinat eu când am mers pe pârtie pentru prima dată.

Ei, aici există două categorii de persoane care eşuează:

  • Cei care abandonează chiar şi ideea de a încerca, de la început, gândind că este prea greu sau imposibil pentru ei să încerce acel lucru şi să reuşească.
  •  Cei care decid să încerce însă abandonează pe parcurs pentru că se lovesc de oprelişti despre care consideră că sunt de nedepăşit şi se lasă.

Consider că atitudinea pe care este necesar să o ai atunci când vrei să faci ceva este aceea pe care am avut-o eu când m-am hotărât că vreau să schiez.

Nu te laşi până când nu reuşeşti şi nu pleci urechea la vorbele negative ale oamenilor din jur, chiar specialişti fiind ei. De cele mai multe ori se pot înşela în ceea ce te priveşte, pentru că nu îţi cunosc abilităţile, voinţa şi mentalitatea.

Iar perseverenţa este un atu care poate învinge aproape orice piedică.

Ce părere ai despre Importanţa cuvintelor în viaţa omului.

Prin urmare, eu îţi recomand să nu te laşi bătut/ă şi să îţi cucereşti limitele. Vei vedea că prin exerciţiu, stăruinţă şi perseverenţă orice poate deveni posibil, dacă nu este contradictoriu cu legile firii şi naturii.

Procedează la fel ca mine şi spune-ţi: „voi reuşi, ştiu că pot şi nu mă las până când nu obţin asta. Pot, pot, pot.”

De ce?

Pentru că se întâmplă un fenomen magic atunci când ai această mentalitate. Universul îţi alimentează puterea ambitiei personale şi îţi oferă posibilităţi să reuşeşti pentru că tu aliniezi gândul, cuvântul şi acţiunea ta cu dorinţa ta sufletească.

Şi se petrece... reuşeşti. Iar când nu ai reuşit, cu toate că ai făcut toate astea, înseamnă că n-ai încercat îndeajuns, trebuie să fii mai perseverent/ă, să înveţi mai mult ori pur şi simplu poate că ţi-ai ales ceva mult prea mare pentru puterile tale actuale.

O cugetare de final

mersul la ski

Ce să vezi, ieri (30 ianuarie 2022) am fost a doua oară la aceeaşi pârtie de începători, mi-am cumpărat o cartelă cu 12 urcări la Baby-ski şi am coborât pe pârtie cu ski-urile fără să mai cad, aşa cum o făceam la început.

Am avut o cădere la instalaţia aceea de urcare (Baby ski sau cum s-o numi) pentru că nu mă fixasem bine şi m-am făcut puţin de râs pe acolo :P, însă ce contează! Am învăţat şi din acea experienţă iar apoi mă urcam fără probleme.

De fapt, în mintea mea mi-a fost ruşine că am căzut, însă ulterior când mă uitam în urma mea şi alţii cădeau. Pentru că erau pentru prima dată şi ei la BabySki.

Atenţie: nu vreau să spun prin acest articol că eu aş fi o persoană cu abilităţi speciale, ieşite din comun şi cu un talent aparte.

Ori că-mi iese rapid orice vreau să fac. Din contră, sufăr şi eu numeroase eşecuri, ca orice om.

Nu, de trei ori nu! Sunt un om normal, ca şi tine. Ceea ce m-a făcut să reuşesc a fost ambiţia 100% şi optimismul meu incurabil.

Pentru că da, pe astea le am din plin. Atât de mult, încât unii mă pot considera naiv şi nerealist.

Şi da, cred că a avut o contribuţie majoră şi faptul că sunt sportiv, obişnuit cu toate vicisitudinile efortului fizic susţinut, ştiu să merg pe role şi pe patine de gheaţă, deci am o oarecare experienţă cu echilibrul pe instrumente care alunecă.

Însă în materie de schi, lucrurile sunt total diferite, pentru că mişcările sunt cu totul altele.

elefant.ro

Îţi recomand să citeşti şi De ce este importantă educaţia.

Şi ca să fac o ultimă remarcă. Când m-am dus a doua oară la schi, ieri, erau nişte băieţi care închiriaseră schi-uri ca să înveţe şi ei. Au căzut de câteva ori după care au abandonat şi îi auzeam cum spuneau: „Nu mai încerc, pur şi simplu nu pot şi n-are rost. Abandonez şi plec. Gata, m-am săturat. E prea greu!”

Nu era de mirare că fizicul lor se opunea încercării de a învăţa să meargă pe schiuri. Când mintea îţi urlă „nu pot”, fii convins că şi fizicul se va supune. N-are încotro.

Ia lecţia aceasta preţioasă din experienţa mea cu schiatul şi aplic-o în viaţa ta orice ai vrea să faci de aici înainte.

Reţine că atitudinea mentală are o pondere foarte mare în ceea ce priveşte şansele de reuşită într-o anumită activitate nouă.

Pur şi simplu crede şi nu renunţa dacă îţi doreşti un lucru cu adevărat.

Lucrează la puterea ambitiei tale personale.

Ai toate şansele să reuşeşti dacă mergi la drum cu o atitudine mentală pozitivă.

Aşa cum am făcut eu la schi.

Mult succes!


Îţi mulţumesc pentru că ţi-ai făcut timp să citeşti acest articol despre puterea ambitiei personale, prin prisma experienţei mele de la schi.

Sper că ţi-a oferit răspunsul la unele întrebări pe care le ai şi că te-a ajutat.

Dă-i un Like şi distribuie-l pe reţelele de socializare ca să-i ajutăm şi pe alţii să înveţe despre asta.

Nu uita, trebuie să aplici ceea ce ai învăţat ca să observi rezultatele.

Până data viitoare, lasă-mi un comentariu mai jos şi spune-mi impresiile tale.

Dacă ţi-a plăcut, DISTRIBUIE