oamenii dificili

Cum să ne raportăm la oamenii dificili? Strategii de self-help

Cum ne raportăm la oamenii dificili şi cum să ne comportăm cu ei? Ei bine acest subiect este sensibil pentru că atunci când vine vorba despre oameni, şabloanele din teorie nu prea se aplică cu uşurinţă. De ce? Pentru că fiecare om este unic în felul său şi are o experienţă aparte de viaţă.

Cu toate că psihologia şi ştiinţele de profil umanistic explică în cărţi celebre de dezvoltare personală felul în care operează mintea şi emoţiile omului, cred că nu putem rămâne fixaţi în anumite şabloane pentru toată viaţa, fără să citim dincolo de acţiunile indivizilor.

Şi mai cred că ar trebui să fie de datoria fiecăruia să încerce să caute răspunsuri atunci când relaţiile sale pur şi simplu nu merg aşa cum îşi doresc.

Este simplu să aruncăm vina pe alţii şi să ne protejăm de responsabilitatea pe care ar trebui să ne-o asumăm singuri în cadrul relaţiilor noastre interumane. Aşa cum scriam şi în articolul Cum să ai relatii interumane reuşite – Top 30 de principii fundamentale, hai să vedem ce putem face şi cum putem privi aceşti „oameni dificili” dintr-o altă perspectivă, mai constructivă şi mai optimistă ca să putem colabora eficient cu ei şi să ne scutim de „dureri de cap” inutile.

Există cu adevărat oameni „dificili”?

oamenii dificili articol Psihologia Gândului

Este o chestiune legată de cum priveşti lucrurile. Eu însumi am greşit de câteva ori în relaţiile pe care le-am avut cu oamenii şi aveam tendinţa să cred că mereu eu aveam dreptate şi că ei erau cei care pur şi simplu „nu corespundeau”, ori erau „defecţi”, „needucaţi”, „neşcoliţi”, ş.a.m.d.

Adevărul este că niciun om nu cred că este un complet dezastru, o cauză pierdută cum spun unii. Nu cred că există oameni cu adevărat „dificili”, aşa încât să nu poţi stabili punţi de legătură cu ei. Aşa cum citeam într-o carte de dezvoltare personală în copilărie, „fiecare om care ne iese în cale ne este superior într-o anumită privinţă. De aceea, învăţăm de la fiecare trecător.”

Îţi recomand să citeşti şi articolul Subconştientul şi Relaţiile Umane Armonioase

Prin urmare, cred că oricât de mult ne-ar supăra cineva sau oricât de dezamăgiţi am fi şi am vrea să rupem cu desăvârşire relaţia cu persoana în cauză, este bine să ne dăm seama că vina nu este doar a celuilalt.

Nu este nici doar a noastră. Pur şi simplu lucrurile sunt influenţate de o serie de factori. Aici nu iau în considerare situaţiile în care un individ te supără cu intenţie ori te nedreptăţeşte într-un fel anume.

Ceilalţi sunt influenţaţi şi de noi

În majoritatea cazurilor, reacţia celorlalţi este dictată şi de felul în care acţionăm sau reacţionăm chiar noi. Scriam în articolul Oamenii cu mintea mică. Cum să-i recunoşti şi de ce este bine să te fereşti de ei că este un pas important în dezvoltarea noastră personală să învăţăm a ne asuma responsabilitatea pentru comportamentul nostru faţă de ceilalţi.

Tot într-o carte celebră de self-help citeam la un moment dat că nu putem stăpâni felul în care se comportă celălalt cu noi, ceea ce face sau ce spune. O singură persoană putem controla pe deplin. Aceea suntem noi. Dacă nu putem previziona şi controla în totalitate comportamentul altei persoane, cu certitudine ne putem controla propria atitudine.

Citeşte şi articolul Cum să ne descurcăm cu oamenii dificili? Top sugestii valabile în anul 2022

Avem control deplin asupra felului în care alegem să reacţionăm noi la ceea ce ni se întâmplă. Este mult mai simplu şi mai constructiv decât să încercăm a-i schimba pe ceilalţi. De asemenea, nu cred că are vreun rost să-i certăm/mustrăm pe ceilalţi pentru felul în care se comportă.

Desigur, putem învăţa să fim asertivi şi să trasăm limite acolo unde simţim că acţiunile celuilalt ne deranjează, dar să ştii că nu-l vei schimba vreodată. Cel mai greu dacă nu imposibil este să convingi pe cineva să se schimbe. Oamenii ţin în general cu dinţii de ceea ce consideră „al lor”, asta însemnând orice, de la lucruri bune până la cele rele. Păcat că se întâmplă asta, însă aşa am observat.

De aceea, a încerca să-i spui cuiva ce să facă înseamnă o lovitură clară în orgoliul personal. Iar unii oameni reacţionează exagerat când se întâmplă asta. O iau ca pe un afront personal şi sar la gâtul celuilalt. Chiar dacă intenţia mesajului pe care-l transmiţi a fost una pozitivă. De aceea, am credinţa că a învăţa comunicarea nonviolentă în relaţiile cu ceilalţi poate fi o soluţie extraordinară.

Ce face omul să fie „dificil”?

Ce contribuie la crearea unor asemenea tipare comportamentale?

Cred că şi felul în care a fost crescut individul. Atmosfera pe care a trăit-o, relaţia cu apropiaţii, legăturile cu familia.

Astăzi, când Tik-Tokul şi alte platforme de socializare sunt la putere iar tot mai mulţi părinţi lucrează prin străinătate copiii lor îşi pierd anii în faţa calculatoarelor şi a telefoanelor mobile.

Fără o cenzură cu privire la materialele pe care le vizionează, mintea copilului începe să fie influenţată într-un sens negativ încă din primii ani ai copilăriei.

Adultul ştie cât de cât să facă diferenţa între „bine” şi „rău” şi să traseze o linie (cu toate că şi aici este discutabil), însă omuleţul acela mic în formare nu are raţiunea dezvoltată şi ia de bun tot ce vede.

Dacă are norocul să vadă „modele” sănătoase, drumul său în viaţa poate fi unul plăcut. Însă dacă are ghinionul să-i lipsească o educaţie aleasă sunt şanse mari să devină un viitor infractor sau cel puţin, un element antisocial.

Şi vedem asta în şcoli, în aceste vremuri ale anilor 2023-2024. Atâtea cazuri de elevi în clasele primare care manifestă un comportament umilitor faţă de profesori şi autoritate, în general.

Care sunt rădăcinile unui comportament „dificil”?

Ce se întâmplă de acolo înainte? Aceiaşi indivizi ajung să comită infracţiuni, contravenţii şi să aibă comportamente dăunătoare în societate şi în propria familie.

Din păcate, nefiind preocupaţi de procesul dezvoltării personale, ei vor cultiva în căminul lor şi în copiii lor aceleaşi comportamente nedorite pe care le-au trăit cândva şi ei.

Şi iată cum lanţul cauzal continuă la nesfârşit. Până când ceva se întâmplă şi schimbă ciclul, nu ştiu, poate o genă de geniu, ceva. Pentru că sunt cazuri de copii născuţi în familii defavorizate sau delincvente care au creat o răscruce în destin şi au luat-o pe o altă cale, mai bună în viaţa lor.

Trecutul dictează întotdeauna destinul unei persoane?

Nu cred. Sunt atâtea exemple. Mă uit la cazul lui Anthony Robbins, de exemplu, care povestea în cartea „De neclintit” despre copilăria sa săracă, fiind zile întregi când nu avea ce să mănânce. Părinţii săi aveau o situaţie deplorabilă. Ce s-a întâmplat în viaţa sa? Prin puterea voinţei personale şi cărţilor de dezvoltare personală pe care le-a citit din copilărie şi-a găsit mentori şi a învăţat să-şi depăşească condiţia. Astăzi este unul dintre milionarii Americii. Se poate!

O fi şi mâna destinului? Poate da, poate nu. Nu ştim nimic cu certitudine. Cred că cine afirmă contrariul este un mincinos. Cum poate cineva să spună ce-i moartea, când el n-a trăit-o? Da, mai sunt cei care au fost în moarte clinică şi se apucă să povestească din lumea „de dincolo”, dar aceia n-au murit cu adevărat.

Nu cred că ai cum să mori din punct de vedere medical şi să reînvii. Este imposibil din punctul de vedere al ştiinţei. De ce? Pentru că asta ne învaţă ştiinţa, cel puţin medicina.

Deci, cum ne purtăm cu dificilii?

Nu cred că există o reţetă magică. Aşa cum nu cred că cineva este, cu adevărat, o persoană „dificilă” odată ce ajungi să-i înţelegi motivaţiile acţiunilor sale.

Şi ca să concluzionez cu un principiu de viaţă pe care l-am citit într-o altă carte de dezvoltare personală, controlăm atitudinile celorlalţi prin propria noastră atitudine. Dacă urli la el, va urla la tine. Dacă ridici tonul, o va face şi el. Dacă vorbeşti însă prietenos, pe un ton calm şi empatic ai toate şansele să transformi „dificilul” într-un om înţelegător.

Poate că nu-i vei schimba atitudinea pe termen lung. Dar cel puţin, vei putea să găseşti o punte comună şi să comunici eficient cu el. Cine ştie, poate ţi-l vei face chiar prieten.

În continuare îţi recomand să citeşti articolul 5 Atitudini Pozitive care te vor ajuta întotdeauna

Descarcă Ebook-ul gratuit

Este păcat să pleci fără să te bucuri de noul meu Ebook „10 paşi pentru o viaţă mai bună”. Conţine 67 de pagini şi te iniţiază pe drumul dezvoltării personale. Apasă butonul alăturat şi completează formularul pentru a-l primi imediat pe Email.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Scroll to Top